Ce pot face medicii, pacienții, vizitatorii?

Ce poate face personalul medical?

Personalul medical poate să reducă riscul apariției IAAM, având în vedere atât siguranța pacienților, cât și a lor și a familiilor lor. Câteva dintre modalitățile de acțiune care ar trebui schimbate, uneori cu modificări majore ale mentalităților actuale sunt în ceea ce privește:

 

Prevenirea IAAM

  • igiena mâinilor în cât mai multe dintre momentele în care este indicată (de dorit de fiecare dată când este indicată, conform celor cinci momente descrise de OMS;
  • respectarea procedurilor și protocoalelor existente, pentru protejarea pacienților și pentru ca personalul medical să se autoprotejeze;
  • curățenia și dezinfecția mediului spitalicesc zilnică și terminală, efectuată cu periodicitatea și rigoarea indicată de protocoalele existente;
  • ținută medicală curată, care se spală în spital, conform reglementării existente;
  • curățarea, dezinfecția sau sterilizarea echipamentelor medicale refolosibile;
  • utilizarea echipamentelor de protecție individuală adecvate patologiei/manoperei medicale efectuate;
  • acceptarea prevederilor privind triajul epidemiologic zilnic, pentru a nu expune pacienții unor riscuri inutile;
  • vaccinarea antigripală anuală a personalului medical, pentru a crește siguranța personală, a membrilor familiei și pe cea a pacienților;
  • testarea imunității personalului împotriva VHB și vaccinarea celor la care se indică;
  • atitudine corectă în cazul expunerii la sânge (potențial) infectat, pentru a crește siguranța celui expus și a familiei sale;
  • eliminarea în siguranță a deșeurilor biologice;

 

Diagnosticul și îngrijirea IAAM

  • solicitarea și efectuarea de teste de diagnostic microbiologic și de screening (identificare portaje) = pentru a putea izola/grupa pacienții infectați/colonizați cu microorganisme ce reprezintă un risc major epidemiologic, a trata cât mai adecvat infecțiile diagnosticate, a lua măsurile de prevenție corespunzătoare;
  • izolarea/gruparea pacienților cu infecții cu microorganisme cu risc major epidemiologic – de exemplu bacterii MDR*, Clostridioides difficile**, SARS CoV-2, de preferat într-un singur loc la nivelul spitalului (compartiment sau secție de patologie infecțioasă)
  • personal dedicat îngrijirii pacienților infectați/colonizați cu același MDR sau cu germeni cu risc mare de transmitere (de ex. SARS CoV-2);
  • tratament antibiotic adecvat = pe baza protocoalelor existente și cu suportul colegilor infecționiști, astfel încât să se reducă excesul și erorile de tratament antibiotic;

 

Supravegherea IAAM

  • supravegherea infecțiilor și a focarelor de infecții pentru a putea realiza intervenții prompte în vederea evitării apariției altor cazuri;

 

Alte măsuri la nivel de unitate medicală pentru a reduce riscul de IAAM și a crește calitatea îngrijirii IAAM

  • cultură a asigurării siguranței pacienților, prin cooperarea personalului din diverse specialități și acceptarea suportului oferit de colegii din specialitățile tehnice (microbiologie, epidemiologie, boli infecțioase) = trecerea de la paradigma ”pacientul meu” extrem de răspândită încă, la ”pacientul spitalului nostru”;
  • utilizarea judicioasă a antibioticelor pentru a reduce riscul de infecții cu C difficile și de selectare a bacteriilor rezistente = programe eficiente de utilizare judicioasă a antibioticelor, astfel încât să se reducă abuzul de antibiotice, mai ales a celor de salvare sau a celor declanșatoare de infecții cu C difficile;
  • transferul pacienților cu IAAM sau cu colonizare MDR doar dacă este absolut necesar, cu menționarea infecției sau colonizării cu MDR = reducerea numărului situațiilor în care se încearcă transferarea doar ca aplicare a principiilor medicinei defensive și care favorizează circulația de microorganisme MDR/C difficile și în alte secții;
  • colaborarea cu pacientul pentru conformarea la măsurile de prevenire a infecțiilor și la tratamentul recomandat = informarea pacientului despre semnificația și evoluția infecției sale, despre riscurile pentru cei din preajmă, mai ales în cazul în care nu se tratează.


Ce poate face pacientul?

După ce pacientului i s-a stabilit diagnosticul de IAAM sau s-a evidențiat colonizarea sa cu bacterii MDR, el trebuie informat despre riscul de contagiune pentru cei din preajma sa, despre durata acestui risc, despre regulile de urmat în spital și după externare pentru a limita acest risc. Pacientul trebuie:

  • să își igienizeze mâinile după utilizarea toaletei și după atingerea altor suprafețe cu risc mi mare de a fi contaminate bacterian, , după tuse și strănut și periodic;
  • să limiteze interacțiunile cu alți pacienți (de ex: să nu stea pe patul altui pacient, să nu schimbe obiecte personale);
  • să nu părăsească camera dacă așa îi este indicat;
  • să fie informat despre posibilele evoluții ale bolii, despre manifestările care dacă apar ar trebui să anunțe imediat personalul medical;
  • să nu pună presiune asupra personalului medical pentru prescrierea anumitor tratamente, lucru ce poate afecta decizia medicală;
  • să solicite personalului medical să respecte regulile de prevenire infecții: igiena mâinilor, echipament de protecție, curățenia mediului din spital.


Ce poate face vizitatorul pacientului cu infecții?

Vizitele la pacientul internat pot contribui la diminuarea riscurilor psihosociale legate de izolarea sa, dar este important să fie protejată siguranța atât a vizitatorului cât și a pacientului, reducând la minimum riscul de a contribui la amplificarea circulației de microbi în spital.

 

Iată câteva lucruri pe care le poate face vizitatorul pentru siguranța lui și a celui drag lui:

  • să respecte restricționarea dreptului de vizitare în situația în care pacientul are o infecție cu risc mare de transmitere și forme de manifestare severe sau dacă în unitatea medicală (spital, centru de recuperare, centre pentru vârstnici, etc) există un focar epidemic care a determinat această decizie;
  • să nu vină în vizită dacă este bolnav, mai ales dacă are febră, diaree, vărsături, tuse, erupție (protejează pacienții și personalul) sau dacă are o boală cu imunodepresie severă (se autoprotejează).
  • ar trebui să existe triaj epidemiologic al vizitatorilor în perioadele epidemice/pandemice;
  • să urmeaze instrucțiunile transmise verbal și să citească cu atenție informațiile puse la dispoziție de personalul unității medicale;
  • să se spele/dezinfecteze mâinile la intrarea și la ieșirea din salon, după strănut sau tuse, respectând eticheta tusei), după utilizarea toaletei;
  • dacă pacientul este într-un salon unde trebuie respectate precauții speciale legate de o anumită cale de transmitere a unui microorganism să se conformează regulilor privind echipamentul de protecție necesar și cum trebuie să fie purtat (halat și mănuși pentru infecții cu transmitere prin contact, de ex. C difficile, mască pentru pacienți cu infecții cu transmitere aerogenă);
  • să nu stea pe patul pacientului;
  • să nu rămână lângă pacient cât timp se efectuează proceduri ce induc un risc important de contaminare aerogenă (aerosolizări, recoltare secreții respiratorii);
  • să nu se expună riscului de a se infecta dacă nu este sigur imunizat față de acea boală în cazul în care pacientul are o infecție cu risc mare de transmitere.

 

 

*MDR = microorganisme rezistente la cel puțin trei clase de antibiotice care sunt de regulă active împotriva speciei din care fac parte; de asemni, stafilococii rezistenți la meticilină

 

**Clostridioides difficile = bacil Gram-pozitiv, care poate coloniza colonul în proporții variate iar în anumite circumstanțe (cel mai adesea după administrare de antibiotice – mai frecvent chinolone sau cefalosporine) poate produce o infecție ce se manifestă de la o formă ușoară de boală diareică acută până la forme foarte severe cum ar fi megacolonul toxic.